1. CADRUL CONCEPTUAL ȘI METODOLOGIC

1.1. Definirea conceptelor-cheie

Spălarea banilor este definită în mod clasic drept procesul prin care fondurile provenite din activități infracționale sunt introduse în circuitul legal, pentru a ascunde originea lor ilicită. În România, definiția este reglementată de art. 49 din Legea nr. 129/2019, care precizează că spălarea banilor include conversia, transferul, disimularea ori ascunderea originii bunurilor provenite din infracțiuni (Monitorul Oficial, 2019) [1]. În Republica Moldova, Legea nr. 308/2017 cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului oferă prevederi similare privind identificarea, disimularea, transferul și utilizarea activelor obținute din infracțiuni ca parte a definiției spălării banilor [2]. Această convergență între legislații demonstrează alinierea celor două state la standardele internaționale în materie, în special la recomandările Grupului de Acțiune Financiară (Financial Action Task Force – FATF).

De asemenea, conceptul de investigație financiară ocupă un loc central în studiul fenomenului. El desemnează ansamblul de activități desfășurate de autoritățile competente pentru identificarea, urmărirea și blocarea fluxurilor financiare suspecte. Investigația financiară nu se limitează la analiza documentelor contabile, ci presupune folosirea unor instrumente complexe: monitorizarea tranzacțiilor, schimbul de informații între instituții naționale și internaționale, aplicarea tehnologiilor informatice, precum și utilizarea cooperării judiciare transfrontaliere. Conform UNODC (2021) [3], această abordare integrată este esențială pentru a depista scheme sofisticate de spălare a banilor care implică jurisdicții multiple.

Fenomenul spălării banilor este, prin natura sa, transnațional, generat de globalizarea piețelor financiare și de mobilitatea capitalurilor. FATF estimează că între 2% și 5% din PIB-ul mondial este „spălat” anual, ceea ce îl face nu doar o problemă juridică, ci și una economică și socială de prim rang (FATF, 2023) [4]. Prin urmare, combaterea acestuia nu poate fi abordată exclusiv la nivel național, ci necesită o rețea globală de reglementări și instituții capabile să reacționeze coordonat.

1.2. Abrevieri și acronime utilizate

Pentru a asigura coerența și claritatea textului, articolul utilizează următoarele abrevieri:

• FATF – Financial Action Task Force (Grupul de Acțiune Financiară Internațională)
• UE – Uniunea Europeană
• AML – Anti-Money Laundering (legislație anti-spălare a banilor)
• ONPCSB – Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (România)
• DIICOT – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (România)
• DNA – Direcția Națională Anticorupție (România)
• SPCSB – Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (Republica Moldova)
• CNA – Centrul Național Anticorupție (Republica Moldova)
• UNODC – United Nations Office on Drugs and Crime

1.3. Obiectivul și metodologia articolului

Obiectivul central al articolului este analiza comparativă a cadrului juridic și instituțional de investigare a infracțiunilor de spălare a banilor în România și Republica Moldova. Studiul își propune să surprindă atât similitudinile legislative și instituționale, cât și diferențele rezultate din particularitățile fiecărui sistem juridic. În plus, analiza este completată de o dimensiune umanistă, ce urmărește să arate cum investigațiile privind spălarea banilor influențează încrederea cetățenilor în stat și în justiție, dar și cum conturează percepția publică asupra integrității instituțiilor.

Metodologia adoptată combină mai multe planuri de analiză. În primul rând, se realizează o analiză juridică a legislației în vigoare și a documentelor internaționale relevante (directive europene, recomandări FATF, rapoarte UNODC) [3]. În al doilea rând, se utilizează analiza doctrinară, bazată pe literatura de specialitate și pe cercetările existente în domeniu. În al treilea rând, este aplicată o analiză comparativă, care scoate în evidență modul în care România și Republica Moldova au construit instituțiile și mecanismele de prevenire și combatere a spălării banilor. În fine, prin integrarea unei perspective umaniste, articolul depășește stricta dimensiune normativă, punând accent pe implicațiile etice și sociale ale acestor măsuri.

Această metodologie mixtă permite o înțelegere mai nuanțată a fenomenului și oferă cititorului atât informații juridice riguroase, cât și reflecții asupra modului în care dreptul și instituțiile interacționează cu societatea.

1.4. Elemente vizuale: grafice și tabele relevante

Pentru a susține analiza conceptuală și metodologică, prezentată anterior, este utilă includerea unor elemente vizuale care să reflecte dimensiunea fenomenului spălării banilor și particularitățile cadrului juridic și instituțional din România și Republica Moldova. Graficele și tabelele oferă o imagine sintetică asupra unor aspecte esențiale, facilitând înțelegerea comparativă a subiectului.

Graficul 1.1 prezintă estimările realizate de FATF și UNODC privind dimensiunea globală a spălării banilor, raportată la produsul intern brut mondial. Conform rapoartelor oficiale, între 2% și 5% din PIB-ul global este „spălat” anual prin diverse mecanisme financiare. Această cifră, aparent abstractă, capătă semnificație atunci când este raportată la efectele sociale și economice: pierderi fiscale, distorsiuni pe piață și consolidarea economiilor subterane.

Tabelul 1.1 oferă o comparație între legislația României și cea a Republicii Moldova, cu accent pe elementele definitorii: actele incriminate, instituțiile centrale responsabile și obligațiile de raportare. Se observă că ambele state incriminează conversia, transferul și disimularea bunurilor provenite din infracțiuni și au creat instituții specializate (ONPCSB în România și SPCSB în Republica Moldova). În plus, legislațiile stabilesc obligații clare pentru instituțiile financiare și profesiile liberale, reflectând astfel convergența cu standardele internaționale.

Tabelul 1.1. Elemente definitorii ale spălării banilor în legislația României și Republicii Moldova

Sursa: Monitorul Oficial al României, Legis.md

Graficul 1.2 surprinde evoluția numărului de rapoarte privind tranzacții suspecte înregistrate în România și Republica Moldova în ultimii ani. Tendința ascendentă reflectă atât creșterea nivelului de conștientizare în rândul entităților raportoare, cât și consolidarea capacității instituțiilor centrale (ONPCSB și SPCSB). Diferența numerică dintre cele două state se explică prin dimensiunea economiei și prin nivelul de dezvoltare al sistemelor de supraveghere financiară.

Prin urmare, aceste elemente vizuale contribuie la o mai bună înțelegere a fenomenului și pregătesc terenul pentru analiza cadrului juridic și instituțional detaliată în Secțiunea 2. Ele arată clar atât dimensiunea globală a spălării banilor, cât și particularitățile naționale, subliniind necesitatea unui răspuns coordonat și eficient.

2. CADRUL JURIDIC ȘI INSTITUȚIONAL DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE SPĂLARE A BANILOR

2.1. Introducere

Combaterea spălării banilor reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru statele moderne, întrucât implică nu doar o problemă juridică, ci și o amenințare la adresa stabilității economice, securității naționale și încrederii cetățenilor în instituții. Atât România, cât și Republica Moldova se confruntă cu presiuni interne și externe pentru a construi un cadru legislativ și instituțional compatibil cu standardele internaționale și europene.

La nivel internațional, Grupul de Acțiune Financiară (FATF) a stabilit 40 de recomandări care funcționează ca un standard global în materia prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului. Aceste recomandări au fost transpuse, la nivelul Uniunii Europene, prin directive succesive, cea mai recentă fiind Directiva (UE) 2018/843, cunoscută drept a V-a Directivă Anti-Spălare a Banilor (European Union, 2018) [5].

România, ca stat membru al UE, a adoptat în 2019 Legea nr. 129/2019 [1], prin care a transpus directiva europeană și a consolidat atribuțiile Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB). În paralel, DIICOT și DNA au roluri esențiale în investigarea infracțiunilor asociate, asigurând legătura dintre analiza financiară și urmărirea penală (Monitorul Oficial, 2019) [1].

Republica Moldova, deși nu este stat membru UE, a resimțit presiunea alinierii la standardele europene și internaționale, în special prin colaborarea cu Consiliul Europei și MONEYVAL. Astfel, în 2017 a fost adoptată Legea nr. 308/2017 privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, care a întărit atribuțiile Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (SPCSB) și a Centrului Național Anticorupție (CNA) (Legis.md, 2017) [2].

Ambele state se află, astfel, într-un proces de consolidare instituțională și normativă, confruntându-se cu provocări similare: creșterea sofisticării metodelor de spălare, integrarea criptomonedelor în tranzacțiile ilicite și dificultățile de cooperare transfrontalieră. În același timp, există o dimensiune umanistă importantă: modul în care aceste instituții reușesc să inspire încredere publică și să creeze percepția că legea este aplicată în mod egal și eficient.

2.2. Metodologie

Analiza cadrului juridic și instituțional privind investigarea infracțiunilor de spălare a banilor în România și Republica Moldova se bazează pe o metodă comparativă și pe utilizarea unor surse juridice, instituționale și doctrinare relevante. Abordarea este structurată în mai multe etape, pentru a asigura o imagine cât mai completă și echilibrată asupra fenomenului.

În primul rând, a fost realizată o analiză normativă, prin care s-au identificat și comparat principalele acte legislative în vigoare: Legea nr. 129/2019 în România și Legea nr. 308/2017 în Republica Moldova. Ambele au fost puse în paralel cu reglementările internaționale relevante, în special standardele FATF și directivele Uniunii Europene. Această metodă permite evidențierea gradului de aliniere a legislațiilor naționale la standardele globale.

În al doilea rând, a fost aplicată o analiză instituțională, prin care au fost investigate atribuțiile și rolurile organismelor naționale implicate. În România, accentul cade pe ONPCSB, DIICOT și DNA, în timp ce în Republica Moldova sunt esențiale SPCSB și CNA. Studiul analizează competențele acestor instituții, relațiile de cooperare interinstituțională și mecanismele de schimb de informații.

În al treilea rând, cercetarea include o analiză doctrinară și empirică, bazată pe rapoarte internaționale (UNODC, FATF, MONEYVAL) [3], [4], [6] și pe literatura de specialitate, pentru a surprinde tendințele și dificultățile întâmpinate în practică. Această componentă este importantă pentru a înțelege nu doar cadrul legal „pe hârtie”, ci și modul în care acesta funcționează în realitate.

Nu în ultimul rând, articolul integrează o dimensiune umanistă, prin care sunt analizate implicațiile sociale și etice ale investigațiilor. Această perspectivă ajută la înțelegerea impactului investigațiilor asupra cetățenilor, asupra încrederii publice în instituțiile statului și asupra consolidării statului de drept.

Prin combinarea acestor metode, normativă, instituțională, comparativă, doctrinară și umanistă, cercetarea își propune să ofere o imagine integrată asupra modului în care România și Republica Moldova abordează fenomenul spălării banilor și să scoată în evidență provocările comune și diferențele esențiale.

2.3. Rezultate

2.3.1. Cadrul internațional

Spălarea banilor este un fenomen cu dimensiune globală, ceea ce face ca investigarea sa să nu poată fi tratată exclusiv la nivel național. Grupul de Acțiune Financiară Internațională (FATF), creat în 1989 de către G7, a devenit principalul for care stabilește standardele internaționale în domeniu. Cele 40 de recomandări FATF constituie astăzi reperul fundamental pentru statele membre și pentru organizațiile internaționale (FATF, 2023) [6].

La nivelul Uniunii Europene, directivacadru privind spălarea banilor a trecut prin cinci generații succesive: Directiva (UE) 2015/849 (AML IV) și Directiva (UE) 2018/843 (AML V) sunt cele mai relevante pentru perioada recentă. Aceste directive au vizat înăsprirea obligațiilor de raportare pentru instituțiile financiare, extinderea sferei de aplicare și introducerea registrelor de beneficiari reali (European Union, 2018) [5]. România a fost obligată să transpună aceste acte normative, în timp ce Republica Moldova, ca stat asociat la politicile Consiliului Europei și al MONEYVAL, a adaptat propriile reglementări la aceleași standarde.

De asemenea, Națiunile Unite, prin Convenția de la Viena (1988) și Convenția de la Palermo (2000), au consacrat spălarea banilor ca infracțiune transnațională. UNODC publică periodic rapoarte care arată amploarea fenomenului și legăturile sale cu traficul de droguri, corupția și terorismul (UNODC, 2021) [3].

2.3.2. Cadrul juridic din România

România a adoptat în anul 2019 Legea nr. 129/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, care a abrogat vechea Lege nr. 656/2002. Noua reglementare a consolidat mecanismele de raportare a tranzacțiilor suspecte, a introdus registrul beneficiarilor reali și a întărit cooperarea interinstituțională (Monitorul Oficial, 2019) [1].

ONPCSB este instituția centrală responsabilă de primirea și analizarea rapoartelor privind tranzacțiile suspecte. Conform rapoartelor anuale, instituția gestionează mii de sesizări anual și cooperează direct cu DIICOT și DNA în cazurile complexe. De asemenea, Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară au atribuții de supraveghere prudențială în sectorul bancar și de investiții.

Codul penal al României (art. 49-302) incriminează spălarea banilor și stabilește pedepse privative de libertate de la 3 la 10 ani. În plus, legislația prevede confiscarea extinsă a bunurilor provenite din infracțiuni, ceea ce reprezintă un instrument important pentru privarea infractorilor de avantajele financiare obținute ilicit.

2.3.3. Cadrul juridic din Republica Moldova

Republica Moldova a adoptat în 2017 Legea nr. 308 privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, modificată ulterior în 2023. Aceasta aliniază Republica Moldova la standardele Consiliului Europei (MONEYVAL) și la recomandările FATF. Conform acestei legi, SPCSB (Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor) funcționează ca unitate de informații financiare, cu atribuții similare ONPCSB din România.

De asemenea, Centrul Național Anticorupție (CNA) și Procuratura Anticorupție au roluri importante în investigarea cauzelor penale. Spre deosebire de România, unde DNA este o instituție specializată exclusiv pe cazuri de corupție la nivel înalt, în Moldova atribuțiile sunt împărțite între mai multe structuri. Potrivit evaluărilor MONEYVAL (2019) [6], Republica Moldova a înregistrat progrese, dar încă există vulnerabilități în aplicarea practică a mecanismelor de raportare și confiscare.

2.3.4. Metode și tehnici investigative

Investigarea infracțiunilor de spălare a banilor presupune un ansamblu de tehnici complexe, printre care:

• Analiza tranzacțiilor financiare suspecte raportate de bănci, notari, avocați sau alte entități;
• Urmărirea fluxurilor financiare internaționale, inclusiv prin intermediul rețelei Egmont Group;
• Cooperarea interinstituțională la nivel național (ONPCSB–DIICOT–DNA în România; SPCSB–CNA în Republica Moldova);
• Utilizarea tehnologiilor moderne, cum ar fi analiza Big Data sau inteligența artificială pentru detectarea schemelor complexe;
• Tehnici de investigație sub acoperire și interceptări autorizate.

Un aspect deosebit de sensibil este investigarea tranzacțiilor cu criptomonede, care oferă anonimitate sporită și dificultăți de urmărire. În România, ONPCSB a început să elaboreze ghiduri pentru raportarea tranzacțiilor cu monede virtuale, în timp ce în Republica Moldova aceste reglementări se află încă într-un stadiu incipient.

2.3.5. Provocări actuale

Atât România, cât și Republica Moldova se confruntă cu multiple dificultăți în implementarea eficientă a mecanismelor antispălare a banilor. Printre acestea se numără:

• Complexitatea tranzacțiilor internaționale, care implică jurisdicții multiple și rețele offshore;
• Lipsa de resurse umane și financiare la nivelul instituțiilor de control;
• Adaptarea lentă la noile tehnologii și la apariția criptomonedelor;
• Nivelul insuficient de conștientizare în rândul profesiilor non-financiare (avocați, contabili, notari);
• Cooperarea transfrontalieră încă limitată, în special în cazurile ce implică state terțe nonUE.

Din perspectivă umanistă, aceste provocări nu sunt doar chestiuni tehnice sau instituționale, ci au implicații directe asupra societății. Lipsa unei investigări eficiente poate submina încrederea publicului în justiție și poate crea percepția că infractorii cu resurse financiare rămân nepedepsiți. Pe de altă parte, o aplicare excesivă și birocratică a normelor poate genera costuri suplimentare pentru mediul de afaceri și un sentiment de neîncredere din partea cetățenilor.

2.4. Concluzii

Analiza comparativă a cadrului juridic și instituțional din România și Republica Moldova evidențiază atât progrese importante în alinierea la standardele internaționale, cât și dificultăți semnificative în aplicarea practică. La nivel normativ, ambele state au adoptat legi moderne, Legea nr. 129/2019 în România și Legea nr. 308/2017 în Republica Moldova, care transpun sau reflectă recomandările FATF și directivele europene. Aceste reglementări includ obligații clare pentru instituțiile financiare și profesiile liberale, mecanisme de raportare a tranzacțiilor suspecte și proceduri de identificare a beneficiarilor reali.

Din punct de vedere instituțional, România dispune de o arhitectură complexă, formată din ONPCSB, DIICOT și DNA, instituții care colaborează cu autoritățile de supraveghere financiară și cu alte organe de aplicare a legii. În Republica Moldova, SPCSB și CNA reprezintă nucleul luptei împotriva spălării banilor, însă atribuțiile sunt dispersate între mai multe structuri, ceea ce poate afecta eficiența cooperării. Evaluările MONEYVAL confirmă aceste diferențe, subliniind că România se află într-un stadiu mai avansat de implementare, în timp ce Republica Moldova continuă procesul de consolidare.

În plan practic, cele două state se confruntă cu provocări similare: creșterea sofisticării metodelor de spălare, utilizarea criptomonedelor, complexitatea tranzacțiilor transfrontaliere și lipsa de resurse specializate. Aceste dificultăți relevă faptul că legislația, oricât de bine formulată, nu poate fi eficientă fără o capacitate instituțională adecvată și fără cooperare internațională susținută.

Dimensiunea umanistă a analizei arată că investigarea spălării banilor nu este doar o chestiune tehnico-juridică, ci are implicații directe asupra încrederii cetățenilor în instituții și asupra consolidării statului de drept. În lipsa unor rezultate vizibile, cetățenii pot dezvolta percepția că justiția este selectivă și că infractorii cu resurse financiare rămân deasupra legii. În schimb, o aplicare fermă și echitabilă a normelor poate contribui la întărirea capitalului social și la crearea unei culturi a legalității. În concluzie, atât România, cât și Republica Moldova au construit baze solide pentru combaterea spălării banilor, însă succesul acestui demers depinde de consolidarea instituțiilor, de formarea resurselor umane și de o colaborare internațională permanentă. Numai astfel poate fi atins obiectivul fundamental: protejarea sistemului financiar și a societății împotriva corupției și a criminalității organizate.

3. DIMENSIUNEA UMANISTĂ A INVESTIGĂRII SPĂLĂRII BANILOR

3.1. Impactul asupra încrederii publice

Investigațiile privind spălarea banilor nu au doar o finalitate juridică, ci și una profund socială. Modul în care autoritățile identifică și sancționează aceste infracțiuni influențează direct nivelul de încredere al cetățenilor în instituțiile statului. În România, scandaluri mediatizate precum „Dosarul Microsoft” sau anchetele DIICOT privind rețele financiare complexe au arătat că, atunci când instituțiile își îndeplinesc atribuțiile, opinia publică răspunde cu un grad mai mare de încredere (MONEYVAL, 2022) [8]. În Republica Moldova, raportul Kroll privind frauda bancară din 2014 a generat o criză majoră de credibilitate, ilustrând efectele devastatoare ale lipsei de eficiență instituțională.

În plan umanist, încrederea publică este un capital social esențial. Dacă cetățenii percep că justiția este selectivă, că marii corupți scapă nepedepsiți sau că instituțiile sunt slabe, rezultatul este apatia civică și retragerea din viața democratică. În schimb, aplicarea fermă și transparentă a legii creează premisele consolidării statului de drept.

3.2. Etica profesională și responsabilitatea investigatorilor

Dimensiunea umanistă se reflectă și în modul în care profesioniștii implicați în investigarea spălării banilor își asumă responsabilitatea etică. Atât procurorii și polițiștii, cât și experții financiari din ONPCSB sau SPCSB, trebuie să îmbine rigoarea juridică cu imparțialitatea morală.

Investigațiile sunt adesea complexe, presupunând acces la date sensibile și decizii rapide. În aceste condiții, riscul abuzurilor este real. De aceea, standardele etice, formarea profesională continuă și mecanismele de control intern devin instrumente indispensabile pentru a garanta că lupta împotriva spălării banilor nu este compromisă de corupție sau presiuni politice.

Literatura de specialitate subliniază că investigatorii trebuie să acționeze nu doar ca „aplicatori ai legii”, ci ca agenți ai binelui public, având în vedere consecințele sociale ale acțiunilor lor (UNODC, 2021) [3].

3.3. Justiția și percepția socială asupra luptei anti-spălare a banilor

Percepția socială asupra justiției este strâns legată de rezultatele vizibile ale investigațiilor. În România, numărul tot mai mare de rapoarte de tranzacții suspecte și colaborarea între instituții arată un progres constant, dar cetățenii încă resimt nevoia unor condamnări definitive și a recuperării efective a prejudiciilor. În Republica Moldova, deși cadrul legislativ este aliniat standardelor internaționale, percepția socială rămâne marcată de lipsa unor rezultate spectaculoase în dosarele de mare corupție (MONEYVAL, 2019) [6].

Din perspectivă umanistă, aceste percepții sunt la fel de importante ca și statisticile juridice. Justiția nu înseamnă doar norme și instituții, ci și un contract social între stat și cetățeni. Atunci când oamenii cred că instituțiile lucrează pentru binele comun, se creează o cultură a legalității; atunci când percepția este contrară, se consolidează cinismul și neîncrederea.

4. STUDII DE CAZ ȘI JURISPRUDENȚĂ RELEVANTĂ

4.1. Jurisprudență la nivelul Uniunii Europene

La nivel european, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a avut un rol esențial în consolidarea cadrului anti-spălare. Un exemplu semnificativ îl constituie cauza C212/11 Jyske Bank Gibraltar Ltd. vs. Administración del Estado. În această speță, CJUE a analizat obligațiile de raportare impuse instituțiilor financiare cu sediu într-un stat membru, dar care operează pe teritoriul altui stat. Curtea a stabilit că obligațiile anti-spălare se aplică și sucursalelor băncilor, chiar dacă acestea funcționează în altă jurisdicție UE (CJUE, 2013) [9].

Un alt caz relevant este C-594/16, Enzo Di Puma și Antonio Zecca, unde CJUE a precizat că procedurile penale privind spălarea banilor pot continua chiar și atunci când nu există o condamnare definitivă pentru infracțiunea principală. Această interpretare a întărit capacitatea statelor membre de a investiga și sancționa spălarea banilor independent de alte procese penale (CJUE, 2018) [10].

Aceste hotărâri arată că dimensiunea europeană a luptei împotriva spălării banilor este puternic judiciarizată și că CJUE joacă un rol central în uniformizarea interpretărilor juridice.

4.2. Jurisprudență din România și Republica Moldova

În România, un caz de referință este dosarul „Microsoft”, în care mai mulți foști oficiali au fost investigați pentru corupție și spălare de bani prin contracte IT supraevaluate. În 2016, DNA a trimis în judecată mai multe persoane, iar instanțele au dispus condamnări și confiscarea unor sume importante de bani (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016) [11]. Cazul a avut un impact major asupra opiniei publice, arătând capacitatea DNA de a utiliza instrumentele antispălare în paralel cu anchetele anticorupție.

Un alt exemplu este dosarul privind gruparea „Rafo – Carom”, unde DIICOT a instrumentat spălarea a milioane de dolari prin off-shore-uri și firme paravan. În 2013, instanța a dispus condamnări definitive pentru mai mulți inculpați, confirmând utilizarea extinsă a mecanismelor de confiscare a bunurilor (Curtea de Apel București, 2013) [12].

În Republica Moldova, jurisprudența recentă este puternic marcată de așa-numitul „Laundromat rusesc”, un mecanism prin care peste 20 de miliarde USD au fost spălate prin sistemul bancar moldovenesc între 2010 și 2014. În urma anchetelor, mai mulți judecători și funcționari bancari au fost urmăriți penal, însă condamnările au fost puține și tardive, ceea ce a afectat încrederea publicului în justiție (MONEYVAL, 2019) [6].

Aceste cazuri arată diferențe majore între România și Republica Moldova: în timp ce România a reușit să finalizeze cauze complexe cu condamnări și confiscări, în Republica Moldova aplicarea legii rămâne afectată de instabilitate politică și de limitări instituționale.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE / BIBLIOGRAFIE

1. Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, România, Monitorul Oficial al României, Nr. 589/2019.
2. Legea nr. 308/2017 „cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului”, Parlamentul Republicii Moldova, Monitorul Oficial Nr. 58-66/2018, modificată prin Legea nr. 66 din 30.03.2023.
3. UNODC. (2021), Global Report on Money Laundering, Vienna: United Nations, https://www.unodc.org.
4. FATF. (2023), International Standards on Combating Money Laundering and the Financing of Terrorism & Proliferation, Paris: FATF., https://www.fatf-gafi.org.
5. European Union. (2018), Directive (EU) 2018/843 of the European Parliament and of the Council of 30 May 2018 amending Directive (EU) 2015/849, Official Journal of the European Union, https://eur-lex.europa.eu/legalcontent/EN/TXT/?uri=CELEX:32018L0843.
6. MONEYVAL. (2019), Anti-Money Laundering and Counter-Terrorist Financing Measures: Republic of Moldova – Fifth Round Mutual Evaluation Report, Strasbourg: Council of Europe, https://www.coe.int/en/web/moneyval.
7. FATF. (2023), International Standards on Combating Money Laundering and the Financing of Terrorism & Proliferation, Paris:, FATF. https://www.fatf-gafi.org.
8. MONEYVAL. (2022), Anti-Money Laundering and Counter-Terrorist Financing Measures: Romania – Fifth Round Mutual Evaluation Report, Strasbourg: Council of Europe, https://www.coe.int/en/web/moneyval.
9. Curtea de Justiție a Uniunii Europene. (2013), C-212/11 Jyske Bank Gibraltar Ltd. vs. Administración del Estado, ECLI:EU:C:2013:270, https://eur-lex.europa.eu/legalcontent/EN/TXT/?uri=CELEX:62011CJ0212.
10. Curtea de Justiție a Uniunii Europene. (2018), C-594/16 Enzo Di Puma și Antonio Zecca, ECLI:EU:C:2018:192, https://eur-lex.europa.eu/legalcontent/EN/TXT/?uri=CELEX:62016CJ0594.
11. Înalta Curte de Casație și Justiție. (2016), Dosarul Microsoft – Comunicat DNA, https://www.pna.ro.
12. Curtea de Apel București. (2013), Dosarul RAFO–Carom – Hotărâre definitivă, https://portal.just.ro.